Tiparele

Pentru că little Missy (aka mașina mea de cusut) s-a gândit că vrea o pauză și a refuzat să mai coasă, nu am reușit să termin tot ce aveam pregătit pentru azi, așa că am amânat update-urile de noiembrie pentru vinerea viitoare. Asta în speranța că mă voi putea ocupa de ea în weekend.

Și pentru că nici cartea despre care îmi doresc să vă povestesc la un moment dat nu am terminat-o, astăzi vă povestesc despre tiparele de croitorie. Pentru că sunt fascinată de ele de când mă știu.

Atunci când eram mică, mama avea o colecție (nici prea mare, nici prea mică) de tipare, venite cu diverse reviste. Nu știu exact ce reviste, eram prea mică să știu să citesc, dar știu că le răsfoiam și le tot răsfoiam. Și-acum am amintiri-fulger cu pătratele așezate în colțurile paginilor, unde era desenat modelul complet al hainelor.

Când a venit momentul să schimbăm covoarele din casă, mama s-a gândit să nu le pună direct pe podea, să pună ceva între podea și covor. Și pentru că nu mai făcea nimic cu ele, doar le ținea într-o pungă veche, aruncată printr-o noptieră, primele sacrificate au fost tiparele.

Îmi amintesc că închideam ușa la mine în cameră și dădeam covorul la o parte pe la colțuri și stăteam și mă holbam la tiparele de sub covor. Odată am vrut să le scot, dar deja se lipiseră de podea și riscam să le rup. Așa că am continuat să dau covoarele la o parte și să mă uit la ele (începusem să citesc și încercam și să deslușesc ceva instrucțiuni), până când au fost mâncate de cimentul podelei și plasticul covoarelor.  Am schimbat covoarele pe parchet și ultimele resturi de hârtie cu dungi colorate de-abia vizibile, au ajuns la gunoi. N-am suferit atunci, crescusem și nu prea mă mai interesau.

Cursurile de croitorie le-am început tot pentru tipare. De fiecare data când am ocazia, îmi cumpăr câteva tipare comerciale de pe net sau de la diverse evenimente. Plus Burda, care iese doar o dată pe lună, off! Aș fi putut să încep să croiesc cu ce am acum și chiar mă gândesc la câteva modele care arată minunat în pozele din revistă. Dar ce poate fi mai frumos decât să te gândești că ai croit o haină pornind de la un tipar făcut de tine?

Când am venit acasă de la primul curs la NOD, eram cea mai fericită. Făcusem tiparul de fustă dreaptă, cu tot cu luat măsuri și desenat. Mi-am luat notițe rapid și când am ajuns acasă, l-am trecut „pe curat” :)) cu toți pașii pe care trebuia să îi urmez.

copie-a-fisierului-img_20161202_083447189_hdr-copy
La Creative arts, am făcut până acum tiparul pentru fustă cloș, pe cel pentru bluză și tiparul pentru mâneca. Când am ajuns la tiparul pentru bluză, mi-a cam pierit cheful, când am văzut câte măsuri avem de luat :). Dar am trecut la modificări ale tiparului de bază, which is, again, quite exciting.

 

Mi-era îngrozitor de teamă de tiparul pentru mâneca. S-ar putea să îmi fi spus, la un moment dat, că eu nu voi croi nimic cu mâneci. Până când, la serviciu, un coleg m-a întrebat când voi începe să fac haine de iarnă :)) și-atunci mi-a venit în minte, mâneca. Și-am descoperit că nu e chiar atât de înfricoșătoare, cum credeam. Mi-am făcut curaj și m-am apucat de un soi de sacou. Work in progress. De-abia aștept să il termin!

Încă mai am multe de învățat, încă nu reușesc să fac toate variantele de răscroitură din prima, cât să am de unde tăia, în caz de nevoie. Mai e drum lung și mă sperie tiparul de pantaloni. Dar încă îmi place. Ceea ce, cred eu, e semn bun.

Weekend fain!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s