Updates Februarie

Februarie a fost o luna plină. Deși scurtă, s-au întâmplat multe.

1. Dintre lucrurile pe care le-am croit luna asta și pe care deja le știți, avem bluza din bucăți de blugi și fusta prin care am testat tiparul din februarie:

 

2. O combinație între ce știți și ce nu știți. Bluza lila am postat-o pe pagina de facebook. Fustele, sunt closuri din două unghiuri, pentru o prietenă:

 

3. Ce nu știți? Urmatorul cover-up pentru plajă, pe care l-am facut cadou:

 

4. Ce-am mai cumpărat în februarie? Seturi pentru cusut. De la Lidl. Pentru că nu m-am putut abține:

 

5. Dar ce e mai important de pus pe foaie, luna asta, este faptul că am fost intr-un studio de design. Un studio adevărat, cu tot cu materiale, colecție in progress, viitoare colecții in stadiul de desen, haine pe standere și tot ce trebuie. Am stat de vorbă și am pus întrebări și a fost minunat! Era boost-ul de motivație de care chiar aveam nevoie.Nu, nu am poze, dar nici nu-mi trebuie. Este unul din „acele momente” 🙂

Termin de scris postarea asta în metrou, în drum spre casa. Pentru că am avut o zi nebună. Dar toate femeile din jurul meu  au flori în brațe. E primăvară! 

 

 

 

 

Anunțuri

Chitchat de sfarsit de februarie

N-am mai avut de mult timp o postare în care să vorbesc despre lucruri random. Aşa că azi îmi iau frumos cafeaua de dimineaţă şi va povestesc despre 3 lucruri care mi-au uşurat munca în ultimele luni de jucat cu materiale şi fire de aţă, ace şi cretă.

Primele, sunt două picioruşe pentru maşina de cusut care mie mi-au redus mult din timpul de lucru, dar şi din efortul depus.

Picioruşul pentru surfilare : pentru că nu am avut nici fonduri şi nici volum cât să îmi cumpăr o maşină de surfilat, m-am chinuit un timp cu clasicul zig-zag. Dar mi se pare greu să urmăreşti linia dreaptă şi să reglezi materialul cât să ai o împunsătura în afară şi una în material etc. Plus că atunci când vine vorba de materiale subţiri, este horror. Se strânge materialul, se încurcă aţa, se rupe când încerci să o descurci. Şi dacă în sfârşit merge, nu arată chiar foarte bine.
Aşa că mi-am cumpărat picioruşul cu pricina:

zigzag-stitch3

Şi mult timp, l-am ţinut aruncat prin sertare gândindu-mă că nu poate să facă mare lucru în plus, faţă de o cusătură zig-zag. Dar într-o zi am aflat că face ! Am exemplificat mai jos, pe o bucată de căptuşeală, pentru că mi se pare groaznic de lucrat cu aşa ceva, fără să o surfilezi înainte. Pe latura mică e o simplă cusătură in zig-zag şi pe latura mare am folosit picioruşul:


Picioruşul pentru tiv subţire : Ei, aici e vorba despre răbdare. Câtă răbdare îţi trebuie să faci tivuleţul ăla suuuuuubtiiiire şi finuţ ? Mai multă decât am eu. Thanks God for the rolled hem foot!
Arată cam aşa:

_dsc3255crop
Şi cu ăsta trebuie să ai răbdare. Să aşezi materialul în bucla de metal, să păstrezi aceeaşi margine. Dar nu se compară cu a face from scratch un tiv subţire.

Aruncaţi o privire şi pe articolul asta. Mie mi-a plăcut mult.

A fost o vreme când stăteam pe youtube cu orele şi mă uitam la ce instrumente şi ustensile folosesc oameni din toată lumea pentru cusut. Şi mi-au picat ochii pe o pernuţă de ace magnetică. Mi se părea fantastică ! Să nu mai stai tu să culegi ac cu ac de pe podeaua din sufragerie, să nu mai pierzi atâtea, atât de repede, să le ai pe toate la îndemână şi să nu-ţi mai fugă de sub degete când credeai că l-ai prins. Ce să mai ? Graalul iubitorilor de cusut. Ei bine, n-am găsit aşa ceva pe nicăieri pe la noi, în perioada aia (dar zilele trecute am văzut una pe tiparedecroitorie.ro) Eu mi-am confecţionat-o pe-a mea, pe-atunci. Mi-am bătut iubitul la cap până s-a îndurat de mine şi mi-a dat un magnet. L-am prins pe spatele unui capac de borcan. Fiind de metal, a rămas prins acolo fără să îi pun lipici. Plus că în borcan îmi ţin picioruşele pentru maşină. Voilà !

Dar la fel de bine, se poate lipi magnetul pe fundul unei farfurii sau al unei cutii fancy, după bunul plac. Sau pe o bucată de material pe care să ţi-o prinzi de mâna.

Pinterest are destule idei.

Până săptămâna viitoare, enjoy the beautiful day !

Pattern testing – Fusta Burda/02.2017

Aseară am testat un tipar din Burda de februarie. De fustă. Aceasta :

dsc3249

Nu am avut timp să merg să cumpăr material pentru bluza pe care doream să o încerc luna asta, şi cum aveam o bucată de material prin dulap perfectă pentru o astfel de fustă, m-am apucat de treabă.

Pentru cine nu ştie, aşa arată tiparele din Burda. Vin cu instrucţiuni de utilizare, cum îi şade bine unui tipar, dar foile astea, tot un amalgam de linii, numere şi marcaje de croitorie rămân.

_dsc3240

După ce mi-am găsit bucăţile pentru tipar, le-am transferat pe folie de plastic, cu tot cu marcaje pentru pense şi ordinea montării lor, apoi le-am transferat pe bucata de material.

 

Burda zicea să îi pun capstuşeala. Eu am zis că nu e nevoie. Am folosit doar două bucăţi micuţe, cât să dublez clapetele buzunarelor.

Nu a fost greu de asamblat, plus că inscructiunile sunt clare, scurte şi precise.

De reţinut :
Tiparele Burda nu au inclusă marginea pentru cusătură. Ceea ce înseamnă că atunci când îl copiezi pe material, trebuie să ţii cont de cei 1-1.5 cm pentru cusătură. Dacă esti atent, poţi trasa linia de cretă fix pe marginea tiparului şi apoi tai materialul la un cm distanţă de linie. Dacă esti ca mine, aceasta metoda nu e cea potrivită. Pentru că vei tăia jumătate din material fix pe linia desenată şi apoi iţi vei aduce aminte că nu ai margine pentru cusătură.

Semi-fail :
Mi s-a părut prea scurt tiparul din revistă, aşa că l-am prelungit. Acum trebuie să scurtez fusta şi să o aduc la dimensiunea iniţială.
Încă nu m-am prins cum funcţionează măsurile lor. Mi-am măsurat soldul şi mă încadram la 40. Ce-i drept, mi s-a părut cam mare, dar am zis că dacă aşa scrie acolo, aşa fac. Acum trebuie să o mai strâmtez câte un cm din laterale. Ceea ce m-ar duce, după calculele mele, la un 38. Mistery !

Testing :
De-a lungul putinului timp care a trecut de când m-am apucat de croit, am încercat toate metodele de transferat tipare, cu tot felul de hârtie ori carton. De vreo două ori m-am enervat şi am tăiat tiparul direct, fix mărimea de care aveam nevoie, stricând celelalte mărimi.
Aseară am zis să încerc metoda asta cu folia de plastic. Şi mi-a plăcut. Este transparentă şi se vede perfect conturul tiparului, poţi transfera toate marcajele corect, poţi să pui orice fel de notiţă pe tipar şi acolo va rămâne ; nu se sifonează la fel de tare că hârtia, dacă il rulezi sau îl împachetezi ; nu se strică de la umezeală ; când te saturi de el, il duci la reciclat. Poţi să îl şi înţepi cu ace (deşi eu am folosit greutăţi aici) şi nu se rupe. Aşadar, pentru moment, cred că asta este metoda mea preferată.

Ah, da! Si aşa a ieşit fusta:

_dsc3248

 

Upcycling – Bluza messy

A fost o săptămână lungă și grea. S-au întâmplat multe și-ar fi putut să se întâmple și mai multe, dar nu mereu, toate ies bine, până la capăt. Cam asta e și povestea bluzei de azi. Pe care nu pot să o cataloghez un eșec, dar parcă nici succes nu prea-mi vine să o numesc:

 

Așadar, aseară m-am înarmat cu perechile de blugi și bucățile rămase de pe la diverse modificări și scurtări, niște pânză roz, bluza preferata (nu e în poză pentru că era pe mine) și ceva instrumente pentru cusut: _dsc3224

Am îndoit pânza, am îndoit și bluza și am transferat modelul bluzei pe pânza roz, cât de cât, după care am decupat bucățile și am obținut o bucată pentru față bluzei, una pentru spate :

Am tăiat blugii fâșii, pe care le-am potrivit după plac și le-am prins în ace de bucățile de bază ale bluzei. După care, le-am cusut cu o cusătură în zig-zag

Am tăiat surplusul de blugi și le-am dat iarăși forma inițială, după care le-am cusut la umeri și pe laterale:

Nu faceți că mine! Înainte de a coase bucătile de blugi peste bază, asigurat-vă că bluza va intra pe voi. Pentru că eram atât de sigură că am copiat corect tiparul pe pânză, n-am mai probat nimic. La sfârșit, mi-am dat seama că bluza mea nu trece de șolduri. Și a trebuit să o desfac un pic pe laterale:

_dsc3234

După ce i-am făcut toate ajustările de care era nevoie, i-am terminat toate cusăturile de la gât și mâneci. Nu i-a, făcut tiv pe nicăieri, doar cusături în zig-zag.

Lessons learned:

1. Când ai bucăți diferite de blugi, de cele mai multe ori ai și grosimi diferite sau elasticități diferite, texturi diferite; ceea ce face ca bucățile de material să se comporte fiecare în felul ei: una se strânge, altă de încrețește, alta se șifonează. E greu să le cosi, chiar și în zig-zag.
2. Când toate bucățile au forme diferite, nu prea ai o cale neîntreruptă de a le coase. Ceea ce face ca în unele locuri, cusăturile să se dubleze sau să se tripleze.
3. Dacă ar fi să o fac din nou, aș alege alt material pentru bază-unul care să nu se destrame foarte tare.
4. E important să coși cu grijă bucățile de blugi între ele și să prinzi în cusătură ambele bucăți pe care să le unești.
5. Cu cât cusătura în zig-zag e mai strânsă, cu atât materialul, mai ales dacă este elastic, se încrețește la margini.
Well, să sperăm că următoarea vă ieși mai bine.

#rezist

Updates Ianuarie

Postul de azi va fi scurt. Pentru că a fost o lună agitată și pentru că în acest moment, sunt lucruri mult mai importante care se întâmplă out there.

1.Aveam o căciulă veche pe care nu o mai foloseam pentru că nu îmi mai plăcea modelul. Avea niște urechi atârnătoare destul de utile, dar care nu mi-au plăcut niciodată. Așa că le-am tăiat și le-am cusut deasupra. Vedeți imediat:

2.Am reparat o cămașa de blugi care somehow a ajuns așa: img_20170202_231619284

N-am vrut să scurtez mânecile de tot. Așa că le-am lăsat cât de lungi posibil, am transformat manșetele în chingi (cred că așa le spune) și am refolosit nasturii astfel că acum cămașa arată așa:

 

3.O altă fustă de tulle negru și bluza testată săptămâna trecută (mă gândesc să o transform în rochie): _dsc3213

4. Și din categoria accesorii, cred că ați văzut pe Facebook că am început un curs de pielărie la NOD, ținut de Daniel Prank unde am reușit că confecționez piticania asta:

img_20170128_142849415

Iar acasă, mi-a ieșit acest plic. Cusutul meu manual nu e chiar desăvârșit și e chinuitor să coși piele când n-ai ce-ți trebuie. Dar tot imi place mult plicul.

 

Până săptămâna viitoare , #Rezistăm!

Pattern testing – Bluza Mc’Calls

Fascinația pentru tipare, mi-o știți deja.

Când m-am hotărât s-o scot pe Missy din cutie și să o pun la treabă, am încercat un tipar de bluză, nu foarte greu de făcut, din Burda. Pe vremea aia nu știam mai nimic despre tipare și nu! Nu am răbdare să citesc instrucțiuni. Plus că, m-am gândit eu, cât de greu să fie să asamblezi un tipar? De-aia e tipar, să poată să îl folosească toată lumea. Așa că m-am dus la mercerie, mi-am luat un material absolut minunat cu un imprimeu floral foarte frumos, am copiat tiparul pe resturi de hârtie și bucăți de carton de prin casă și… și mai rău m-am enervat. Începând cu materialul -pentru că mi-am ales cel mai elastic jerse existent- și terminând cu asamblarea bucăților de material. N-a ieșit nimic. De-atunci, n-am mai încercat pe cont propriu niciun tipar comercial și până de curând, nu m-am mai atins de jerseul elastic.

Tiparul de astăzi este unul de bluză. Am ales modelul D, cel cu mâneci 3 sferturi:

img_20170126_193211285

De obicei, într-un plic de genul asta, găsești tiparul propriu-zis și instrucțiunile de asamblare (ordinea operațiilor), sfaturi despre ce tip de material să alegi pentru respectivul model, soluția optimă în ceea ce privește așezarea tiparului pe material, dar și indicații despre cum să te măsori și să alegi măsura potrivită.

 

După ce se citesc instrucțiunile, se strânge covorul și taie bucățile de tipar. Vor fi șifonate, întrucât au stat „chitite” toată viața lor de până la desfacerea plicului. Mi-am amintit că, atunci când eram la școală și sifonam foile, mama le îndrepta cu fierul de călcat. Deci asta am făcut și eu să le îndrept:

Am așezat bucățile de tipar pe material, le-am fixat în bolduri și le-am tăiat fix pe linia pentru măsura pe care mi-o doream (majoritatea tiparelor au inclus 1.5cm pentru cusut). În urma măsurătorilor pe care le-am comparat cu tabelul din plic, am concluzionat că am nevoie de măsura 10. Și deși știam că 10 îmi este mare, am avut încredere în tipar.

După ce am avut toate bucățile și am trecut pe material toate semnele (triunghiurile pentru îmbinări, săgețile pentru pense etc), le-am asamblat. Întâi bucățile pentru față, apoi spatele și apoi am atașat mânecile. Cât de cât, în ordinea descrisă în instrucțiuni:

 

I-am pus un fermoar la spate și, pentru moment, arată astfel:

Încă nu este terminată, nu are dublura de la gât, fermoarul nu este fixat definitiv, nu are tivuri și încă nu știu cât de lungă vreau să fie. Plus că, așa cum îmi aminteam, 10 este un pic lejer pentru mine, deci va trebui strâmtată pe ici, pe colo.

Dar overall, sunt mulțumită de ceea ce a ieșit. Și asta mă face să vreau să mai încerc tipare. Și pentru că am ajuns să am câteva reviste Burda și alte câteva tipare, m-am gândit ca ultima vineri din luna, să o dedic testării de tipare.

Cele mai importante lecții din acest prim test?

Semnele alea, cerculețe, puncte, linii și triunghiuri nu sunt degeaba. Nope! Dacă prima data, când nici măcar nu le-am transferat pe material, nu a ieșit nimic, de data asta, când am ținut cont de ele, procesul a fost mult mai smooth și chiar a ieșit ce trebuia! De exemplu, m-am trezit cu această bucată laterală, care era mult mai scurtă decât cea de care trebuia să o cos. Tot ce a trebuit să fac, a fost să găsesc semnele de fixare de pe cele două bucăți și să le unesc. Magic! Totul a început să capete sens:

  • Este important să citești instrucțiunile, mai ales dacă ești la primul tipar. Mărturisesc că nici de data asta eu nu le-am citit cap-coadă, dar fac pariu că dacă aș fi făcut-o, aș fi găsit ceva tips&tricks care mi-ar fi ușurat muncă.
  • O să dureze mai mult decât te aștepți. E drept că mi-am ales un model destul de complex, cu multe bucăți și bucățele. Dar oricum, durează ceva să croiești bucățile de produs.                                                                                                                                                         Până la următorul test, vă țin la curent cu evoluția bluzei pe pagina de facebook.

 

 

Rochii

Nu v-am povestit niciodată despre rochii şi despre cât de mult îmi plac. Pe cât de mult am urât fustele, atât de tare mi-au plăcut rochiile, de când mă ştiu. Şi am avut o colecţie impresionantă, chiar şi când nu le purtam – căci mi se părea că e mai uşor să tragi o pereche de blugi şi un tricou pe tine. Deşi, acum mi se pare mai uşor să tragi o rochie pe tine şi-ai scăpat de grijă.

Prima rochie pe care am croit-o e o rochie din catifea neagră, cu inserţii strălucitoare. Am făcut-o de la tipar până la ultima cusătură. E rochia pe care am făcut-o cu ajutorul Laurei, la NOD. Atât de mult îmi place, încât am purtat-o pe unde am putut, cât am putut: la teatru de câteva ori, petreceri de Crăciun, de halloween, întâlnirea cu fetele de la NOD, la birou tot de mai multe ori etc. Într-o zi, sor’mea mi-a zis că începe să se tocească. Nu ştiu, n-am văzut, o port în continuare.

 

2. A doua rochie, am făcut-o la Creative Arts, v-am mai arătat  bucăţi dine a, e terminată, dar n-am purtat-o niciodată, căci până am terminat-o, a venit iarna. But I love it!

Şi ea şi rochia neagră au fermoar ascuns, la spate.

3. Într-o zi, când mă tot lăudam eu cu fustele la birou, cineva m-a întrebat când mă apuc de haine de iarnă. Aşa că m-am gândit că ar fi momentul să fac o rochie cu mâneci ) Aşadar, a treia rochie, tot nepurtata încă, este genul de chestie pe care o tragi pe tine într-o zi de vineri, când n-ai chef de cine ştie ce. E şi lălăie, are şi cordon, merge şi cu dres şi cu colanţi, cred că o să fie my new fave. Am făcut-o după un tipar din Burda, pe care l-am modificat cât să-mi iasă ceva larg, lălăi şi cam aşa :

N-are fermoar, n-are nasturi, n-are de niciunele. Se trage pe cap, le leagă sau nu în talie and you’re good to go.

Până săptămâna viitoare , enjoy the weekend !